Irina Columbeanu a împlinit astăzi patru anişori. Aniversarea micuţei va fi umbrită de lipsa Monicăi Columbeanu, care este plecată cu sora sa, Ramona, în SUA.
În urmă cu patru ani, Monica Columbeanu se afla în sala de naşteri unde aducea pe lume primul său copil, pe care l-a strâns la piept când încă medicii nici nu îi tăiaseră cordonul ombilicar. Vremurile s-au schimbat, iar astăzi, pe 17 ianuarie 2011, între Irina şI celebra sa mamă sunt mii de kilometri distanţă- prima aflându-se la Bucureşti, iar cea de-a doua tocmai în America unde are de onorat câteva contracte. Rămasă în grija bunicii sale, Veronica, şI a tatălui ei, Irinel, micuţa sărbătorită nu se va bucura pe deplin de ziua sa de naştere ce va fi umbrită de absenţa mamei sale. Şi asta în ciuda tuturor eforturilor făcute de Irinel Columbeanu, care şi-a amânat, astăzi, toate întâlnirile de afaceri ca să stea numai şi numai cu fiica sa pe care şi-a propus să o răsfeţe aşa cum se cuvine, respectiv cu o mini petrecere, cu tortul şi daruri scumpe. Ca să nu rămână mai prejos, azi de dimineaţă, când în România era zi, iar în America toiul nopţii, Monica şi-a felicitat copilul prin telefon, promiţându-i acesteia că îşi va lua revanşa la revenirea în ţară.
(Autor: Simona Odorhean)
Subiectele de acest gen sunt interesante pentru unii dintre noi, mai ales ca in centrul lor se afla persoane publice, care au aparut in presa cu sau fara prea mari eforturi, facand sau nu lucruri inedite, afirmandu-se si aparand in fata.
Pretul celebritatii pe care Monica il plateste mi se pare exagerat. Sa nu fii alaturi de unicul tau copil, intr-un moment ca acesta.. e discutabil. Copilaria este o perioada pe care trebuie sa ti-o amintesti cu zambestul pe buze, retraind momentele semnificative cu intensitate. Sa nu ai unul din parinti langa tine la o zi de nastere? Poate ca unii ar spune ca e insesizabil pentru micuta, dar sunt sigura ca nu e asa. Un copil e mai sensibil decat orice alta fiinta, este intr-un stadiu in care are nevoie de toata atentia si afectiunea posibila. De asemenea, tanjeste dupa cuvinte frumoase, dupa mangaiere si implicare din partea adultilor. Trebuie sa-si creeze universul propriu, in care sa includa persoanele din jur... calauzele pentru drumul care o asteapta.
Timpul pierdut nu poate fi recuperat. El nu asteapta, nu se opreste si nu iarta. Mai mult decat atat, produce schimbari care pot fi definitive. Poate forma comportamente care nu se vor mai schimba si poate transforma dragostea unui copil in indiferenta fata de o persoana, oricat de importanta ar fi ea.
Sunt constienta de faptul ca in general parintii trebuie sa faca sacrificii pentru a le asigura un viitor cat mai bun copiilor, dar in acest caz, nu vad a fi o situatie in interesul intregii familii, ci mai curand, in interes persoanal.
" Alergam dupa fericire pana departe, fie pe mare, fie pe uscat; dar fericirea e aici, aproape. "
Diana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu