Interviu cu Loredana Botezatu, director al Colegiului Naţional Mihai Eminescu: Pentru o Europă uimitoare!

• Bună ziua, doamnă Director Loredana Botezatu! Suntem aici pentru a afla mai multe detalii despre proiectul Amazing Europe. 
•    Este un proiect Comenius, de parteneriat şcolar multilateral, care a avut că obiective: promovarea şi abordarea cetăţeniei europene în funcţie de aspectele specifice comunităţilor locale, dezvoltarea unor proiecte de cercetare pe teme istorice, culturale, tradiţii, artă, mediu înconjurător. Proiectul s-a axat pe diferenţele dintre culturile locale, dar şi pe scopul comun al ţărilor noastre de a crea o identitate europeană. Nu în ultimul rând, proiectul şi-a propus crearea unui cadru care să acorde importanţă laturii afective şi emoţionale a studiului, care să aprecieze muncă în echipă şi să contribuie la construirea unei societăţi multi-etnice.
• Ce ar însemna societate multi-etnică? 
•  O societate în care fiecare individ, tradiţie şi cultură diferită să aibă propria importanţă şi demnitate în construirea unei Europe unite şi uimitoare, de unde şi numele proiectului Amazing Europe. 
•    În ce ţări s-au desfăşurat schimburile de experienţă? 
•     Proiectul a reunit 13 şcoli din 12 ţări, iar reuniunile au avut loc în următoarele: au fost 4 reuniuni generale de proiect: prima în Portugalia, cea de-a doua, la sfârşitul primului an de proiect,  în Anglia, iar pentru al doilea an de proiect prima reuniune generală  a fost în Olanda iar proiectul a fost finalizat cu reuniunea generală din Franţa. Pe parcursul celor 2 ani, fiecare şcoală participantă a mai efectuat câte o vizită bilaterală sau chiar trilaterală în care s-au realizat schimburi de experienţă cu una sau alte 2 ţări. Noi am avut schimburi bilaterale, în primul an cu Spania, şi în cel de-al doilea an cu Lituania. 
•   Ce impresie v-au lăsat spre exemplu, cei din Lituania?
•    M-au surprins plăcut. Chiar dacă nu există diferenţe majore, am apreciat importanţa pe care şcoala lituaniană o acordă dezvoltării abilităţilor individuale ale elevilor, faptul că încurajează curriculum diferenţiat şi aptitudinile pe care elevii le pot folosi ulterior în dezvoltarea personală şi a carierei.
•    Deci sunt ei mai practici decât noi?
•   Mai practici prin faptul că ei pot să dezvolte acele competenţe transferabile care îi pot ajuta pe elevi, dezvoltându-le imaginaţia, creativitatea, mai mult poate decât discipline strict teoretice.
•    Ce părere aveţi despre bucătăria şcolară practicată în Lituania? 
•     Şcoala în care noi am fost, Siauliu Lieporiu Gymnasium, dezvoltă cursuri de dans, muzică, educaţie tehnologică. Am găsit şi artă culinară. Ne-a încântat mult lucrul acesta, mai ales că am simţit o diferenţă faţă şcoala în care noi ne desfăşurăm activitatea.
•    Dacă ar fi să preluaţi trei lucruri de la ei, pentru Colegiu Mihai Eminescu Botoşani, care ar fi acelea? 
•     Nu cred că mi-aş pune elevii să gătească, decât dacă şi-ar dori acest lucru în cadrul unui curs opţional. Aş prelua mai degrabă modalităţi de organizare în şcoală; mi-a plăcut faptul că elevii sunt cei care merg de la un cabinet la altul, fiecare profesor având un cabinet al său în care îşi aşteaptă elevii. De asemenea, ceea ce nu avem şi sunt convinsă că şi elevii şi profesorii îşi doresc,  ar fi un spaţiu în care să se poată servi masa într-o pauză. Sau cel puţin să poată petrece  o oră într-un mod activ, plăcut în timpul liber, servind o cafea, un ceai, un suc, sau pur şi simplu relaxându-se la o poveste cu colegii.
•      Cât de posibil este să realizaţi acest lucru în viitor?
•      Nimic nu este imposibil atâta timp cât vom avea şi fonduri. Din păcate, pentru noi, se pune şi problema spaţiului. Deşi avem în intenţie să ne extindem, ne dorim renovarea cantinei, probabil etajarea acesteia şi atunci vom avea un spaţiu în care elevii să se poată întâlni. Cu privire la mobilitatea elevilor, mai degrabă decât a cadrelor didactice, este un proiect de viitor. Avem însă nevoie de fonduri suplimentare pentru a asigura acele dulăpioare în care elevii îşi pot lăsa materialele necesare activităţilor unei zile de şcoală; apoi şi câteva băncuţe, canapele unde ei să se poată relaxa pe parcursul pauzelor.
•   Ce alte proiecte extraşcolare importante aţi mai finalizat în 2010?
•      De finalizat nu s-au finalizat, ele au început şi sperăm să continue şi anul acesta. S-a încheiat proiectul european Amazing Europe, dar ne-am propus, împreună cu partenerii din acest proiect să desfăşurăm un altul de cooperare europeană. Din păcate acesta nu a primit finanţare. Însă aplicăm din nou, încercam să desfăşurăm cu o mare parte din partenerii anteriori, un proiect şcolar multilateral şi unul de colaborare bilaterală doar cu şcoala din Lituania. Deci avem 2 proiecte urmând să aflăm ulterior dacă se vă primi finanţare pentru perioada viitoare. În ceea ce priveşte alte activităţi extraşcolare, ele sunt în derulare. Sunt concursuri, simpozioane: “Concursul de Argumentare”,” Simpozionul Naţional Întâlniri Culturale, “Valori perene în literatură şi filozofie”, “Concursul de Matematică Dimitrie Pompeiu”. Ne pregătim, sperăm să propunem activităţi interesante, demne de Colegiul Naţional Mihai Eminescu pentru a sărbători 125 ani de la înfiinţarea acestei instituţii.
•     O ultimă întrebare, cum este să fii directorul unei şcoli de rangul Colegiului Naţional Mihai Eminescu?
•     În mod normal, nu ar trebui să fie mai greu decât de că conduce o grădiniţă sau altă şcoală, pentru că problemele sunt asemănătoare. Luând cazul particular, evident că o instituţie de acest nivel înseamnă o provocare, o muncă suplimentară, dăruire şi de ce nu nişte calităţi pe care nu oricine le are. Nu înseamnă că eu le am pe toate acestea, învăţ, cum se întâmplă de fiecare dată, învăţ de la colegii cu experienţă, învăţ să comunic mai mult, învăţ să apreciez pe cei care muncesc aici, fie că sunt elevi sau profesori, îi respect pe toţi deopotrivă. Şi spun că împreună putem face o echipă iar în felul acesta să reuşim să menţinem prestigiul instituţiei.
•   Vă mulţumim şi vă dorim succes mai departe!
•    Mulţumesc şi eu!

Mădălina Iacob