Zilele libere prin lege, mai puţine în 2011

        2011 va fi cel mai sărac în zile libere. Doar şase dintre liberele legale vor fi în timpul săptămânii, aşa că ne odihnim mai puţin în afara weekend-urilor şi a concediilor.
       Avem sărbători legale de 1 şi 2 ianuarie, prima şi a doua zi de Paşte, prima şi a doua zi de Rusalii, Sfânta Marie, Ziua Naţională şi primele două zile de Crăciun. Doar că, prin tradiţie, unele dintre ele pică în week-enduri. Altele aşa s-au nimerit în 2011.
      De exemplu, 1 şi 2 ianuarie sunt în acest sfârşit de săptămână. Mai suntem liberi şi pe 24 ianuarie, dată propusă de Senat. 1 mai, adică Ziua Muncii, este înscrisă în calendarul 2011 duminica. 1 decembrie, însă, cade într-o joi, deci e zi liberă în timpul săptămânii.
      Şi prima zi de Crăciun cade tot în ultima zi a săptămânii. Cea de-a doua zi a Sărbătorii naşterii lui Iisus va fi însă luni, aşa că angajaţii români vor avea libere trei zile, cât o minivacanţă. 
                                                                                                              (www.antena3.ro)

                                                                                                                                

      Acest articol a fost scris de ceva vreme, insa acum poate reveni in atentia noastra pentru ca apare o intrebare : va fi 24 ianuarie o zi libera? Deocamdata nu, din ce am auzit eu. Am incercat sa ma informez si pana acum raspunsul este negativ.

     Ramane insa un zvon cum ca aceasta zi nu a fost inca aprobata cu statusul ei de zi in care nu avem prea multe obligatii. Motivul pentru care aceasta zi ar putea fi  declarată zi de sarbatoare legală, nelucrătoare este acela ca se sarbatoreste un eveniment :  Principatele au fost unite sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

     Ramane sa aflam zilele urmatoare decizia finala a institutiilor. Totusi, o zi libera ar fi benefica pentru noi toti, o pauza de la agitatia cotidiana nu face decat sa ne destinda .

Diana

Moni şi-a felicitat fiica telefonic!

     Irina Columbeanu a împlinit astăzi patru anişori. Aniversarea micuţei va fi umbrită de lipsa Monicăi Columbeanu, care este plecată cu sora sa, Ramona, în SUA.

     În urmă cu patru ani, Monica Columbeanu se afla în sala de naşteri unde aducea pe lume primul său copil, pe care l-a strâns la piept când încă medicii nici nu îi tăiaseră cordonul ombilicar. Vremurile s-au schimbat, iar astăzi, pe 17 ianuarie 2011, între Irina şI celebra sa mamă sunt mii de kilometri distanţă- prima aflându-se la Bucureşti, iar cea de-a doua tocmai în America unde are de onorat câteva contracte. Rămasă în grija bunicii sale, Veronica, şI a tatălui ei, Irinel, micuţa sărbătorită nu se va bucura pe deplin de ziua sa de naştere ce va fi umbrită de absenţa mamei sale. Şi asta în ciuda tuturor eforturilor făcute de Irinel Columbeanu, care şi-a amânat, astăzi, toate întâlnirile de afaceri ca să stea numai şi numai cu fiica sa pe care şi-a propus să o răsfeţe aşa cum se cuvine, respectiv cu o mini petrecere, cu tortul şi daruri scumpe. Ca să nu rămână mai prejos, azi de dimineaţă, când în România era zi, iar în America toiul nopţii, Monica şi-a felicitat copilul prin telefon, promiţându-i acesteia că îşi va lua revanşa la revenirea în ţară.

                                                                                         (Autor: Simona Odorhean)

Subiectele de acest gen sunt interesante pentru unii dintre noi, mai ales ca in centrul lor se afla persoane publice, care au aparut in presa cu sau fara prea mari eforturi, facand sau nu lucruri inedite, afirmandu-se si aparand in fata.

Pretul celebritatii pe care Monica il plateste mi se pare exagerat. Sa nu fii alaturi de unicul tau copil, intr-un moment ca acesta.. e discutabil. Copilaria este o perioada pe care trebuie sa ti-o amintesti cu zambestul pe buze, retraind momentele semnificative cu intensitate. Sa nu ai unul din parinti langa tine la o zi de nastere? Poate ca unii ar spune ca e insesizabil pentru micuta, dar sunt sigura ca nu e asa. Un copil e mai sensibil decat orice alta fiinta, este intr-un stadiu in care are nevoie de toata atentia si afectiunea posibila. De asemenea, tanjeste dupa cuvinte frumoase, dupa mangaiere si implicare din partea adultilor. Trebuie sa-si creeze universul propriu, in care sa includa persoanele din jur... calauzele pentru drumul care o asteapta.

Timpul pierdut nu poate fi recuperat. El nu asteapta, nu se opreste si nu iarta. Mai mult decat atat, produce schimbari care pot fi definitive. Poate forma comportamente care nu se vor mai schimba si poate transforma dragostea unui copil in indiferenta fata de o persoana, oricat de importanta ar fi ea.

Sunt constienta de faptul ca in general parintii trebuie sa faca sacrificii pentru a le asigura un viitor cat mai bun copiilor, dar in acest caz, nu vad a fi o situatie in interesul intregii familii, ci mai curand, in interes persoanal.

" Alergam dupa fericire pana departe, fie pe mare, fie pe uscat; dar fericirea e aici, aproape. "

Diana

Un australian s-a căsătorit cu câinele său, Honey- analiza

Probabil ceva mai dubios decât japonezul care s-a însurat cu un personaj virtual, un australian a decis să se căsătorească cu câinele său. Joseph Guiso “l-a luat” pe Honey (miere, n.r.), un labrador în vârstă de cinci ani, în această săptămână, la Toowoomba, scrie TheChronicle.com, citat de Newser.com.

Treizeci de prieteni şi membrii ai familiei au luat parte la ceremonie şi au ascultat jurămintele (care se presupune că au fost rostite doar de Giuso), inclusiv “tu eşti cel mai bun prieten al meu şi îmi înseninezi zilele”.

Guiso a avut ideea de a se căsători cu câinele său în timp ce se plimba printr-un parc şi a văzut un cuplu fericit. “I-am spus am putea fi şi noi ca ei”, a declarat Guiso. “Ea nu a spus nimic, aşa că am interpretat asta ca un răspuns afirmativ”. Guiso se consideră o persoană religioasă şi susţine că se simţea vinovat pentru că trăia “în concubinaj” cu Honey. Chiar şi aşa, şi-a asigurat el oaspeţii, “nu este vorba de nimic sexual, este dragoste pură”. Şi da, plănuiesc chiar şi o lună de miere.

                                                                                                                    (antena3.ro) 

     Aceasta stire, prin informatia pe care o transmite, mi se pare cel putin ciudata. Stim cu totii ca cel mai bun prieten al omului este cainele, dar cred ca acest om a luat prea in serioas aceasta sintagma si a mers cam departe.
     Desigur, cainele iti simte starile iar atunci cand il certi nu iti raspunde la acuzatii, nu se apara, nu te judeca. Chiar daca il jignesti, il privesti cu dispret, iti versi nervii pe el si il alungi din calea ta, mai devreme sau mai tarziu, tot el se intoarce la tine.
     In viata noastra, a omenilor, lucrurile nu se petrec la fel. Oamenii ranesc, uita si la un moment dat dispar de langa noi pentru totdeauna, pentru ca sunt liberi si asa decid, asa aleg ei.  Probabil cainii nu simt aceasta libertate si au un puternic sentiment al apartenentei., se ataseaza si raman langa o persoana pe toata durata vietii lor. Asta este,  cred eu, scopul existentei lor.
     Un alt fapt uluitor mi se pare acela ca membrii familiei au aprobat decizia acestei persoane si l-au sprijinit, au fost alaturi de el in acel moment important. Pe de o parte e de apreciat, pentru ca au pus persoana pe primul loc, nu fapta pe care a savarsit-o.
Ideea in sine este bizara. Nu exista dragoste pura intre un om si un caine. E ca si cum doar unul dintre ei s-ar implica afectiv, emotional si nu mi se pare rational, firesc.
     Si totusi, "gusturile nu se discuta" !

Diana

Mirajul reducerilor: Cum poti sa dai aproape 180 de lei pe ceva pe care nu ai fi dat 100 si sa consideri ca ai facut o economie?- analiza

     Ma indreptam intr-o zi catre casa, cu gandul la ale mele. Cu coada ochiului observ ceva si intorc capul fara sa-mi dau seama. Intr-o vitrina, pe manechin, era un pulovers cam in stilul de care chiar aveam nevoie. Ma uit la pret si ezit. Frumos si modelul si culoarea, insa pretul sarea usor peste ceea ce eram dispusa sa dau pe el. 

     O promotie trona mandra afisata pe toate geamurile. Cumperi de 300 de lei, platesti jumate! Imi spun: uite o oferta buna, asa parca ar merita. Intru si incep sa caut. Imi iau puloverul, mai pun o bluza, niste tricouri, o pereche de manusi si ma duc la casa cu un morman in brate. 

     O fata draguta imi calculeaza tot si ma anunta amabila ca totalul este de 298 de lei si nu ma incadrez in promotie. Ma indrept catre cel mai apropiat raft, mai insfac un tricou si rezolv problema. Am fost mandra tot drumul de economia facuta, mai ales ca drumul a fost destul de scurt. 

     Ajunsa acasa, am insirat pe pat tot ce am luat. Am stat, m-am uitat lung. O intrebare mi-a aparut in minte, o intrebare care – ciudat lucru – nu izbuteste sa-si faca decat rareori loc in febra cumparaturilor, cand esti inca la magazin. Cum poti sa dai aproape 180 de lei pe ceva ce nu ai fi dat 100 si sa consideri ca ai facut o economie? 

     Well, nu este o gandire prea smart, dar este tipic omeneasca. 

     Una peste alta, m-am ales cu puloverul dorit, insa la suprapret, si cu o gramada de topuri in culori pe care nu am la ce sa le asortez. Acum, am de ales. Astept vara ca sa le port fara nimic altceva sau… la primul salariu arunc un ochi pe la reduceri dupa un pulover sau doua potrivite.

                                                                                                      (hotnews.ro)

     Acest articol prezinta, intr-o maniera obiectiva, tentatia indivizilor, in special a genului feminin, de a nu rezista reducerilor si ofertelor promotionale din magazine.
     Dupa parerea mea, orice persoana care gaseste o atractie in domeniul modei, este cu siguranta ademenita de reducerile sezoniere. Fie ca vrem sau nu, cu totii suntem parca vrajiti de etichetele si panourile rosii pe care scrie “SALE”, cu totii ne dorim sa cumparam tot magazinu si de aceea, obtinem o suma mare de bani de oriunde pentru a ne achizitiona cat mai multe produse, mergand pe ideea “Nu rata ocazia!”.
     Acest miraj, o adevarata slabiciune pentru noi oamenii, reprezinta o problema ingrijoratoare in zilele noastre. Nu este benefic sa fim usor influentati doar de cateva panouri comerciale colorate, care practic scad adaosul major al comerciantilor, ofera posibilitatea de achizitionare la un pret accesibil, dar printr-o publicitate excesiva si inselatoare. Abia la final realizam ca de fapt am cheltuit un buget mai mare decat cel initial propus si chiar consideram deja unele obiecte aproape nefolositoare, cumparate pur si simplu pentru a umple cosul.
     Reducerile, in opinia mea, infatiseaza doar o tactica de marketing a complexelor comerciale: ei adopta aceasta masura cu precizia unor scoruri duble sau chiar mai mari decat in restul anului. De aceea, cred ca ar trebui sa fim mai cumpatati si sa stabilim dinainte un buget aproximativ dedicat exclusiv cumparaturilor.
Mădă

Elevi, daca aveti intre 5 si 15 ani este timpul sa va puneti sortul si sa poftiti la cratita!- analiza

Peste trei saptamani, zeci de mii de scolari vor incepe cursuri practice de gatit, finantate cu peste un milion de dolari de catre guvernul norvegian si de Primaria Capitalei.

Vor invata de la nutritionisti si bucatari sa-si faca singuri sandvisuri, salate si dulciuri sanatoase ca sa uite de gustul mancarurilor industriale. Din frigider ajung in franzela pufoasa felii generoase de sunca, un snitel zdravan, sa tina de foame si unui adult, si totul se imbraca in sos ori in unt. La final, o ciocolata calda. Si uite asa dupa doua decenii de hrana moderna, unul din patru copii romani pica proba cantarului. E supraponderal sau obez. 

"Vin de acasa cu chipsuri, cu hamburgeri. Nu-i puteam invata direct sa prepare aici, nici nu avem conditii", spune Valentina Gavrila, profesor.

De aici intra pe fir primaria, care a trimis deja in scoli lectura suplimentara. Bucatari renumiti din restaurantele partenere ii vor invata pe copii notiuni de baza pentru minuturi de viata lunga. S-a decis ca retetele destinate celor intre 5 si 13 ani sa aiba nevoie exclusiv de preparare la rece, astfel incat celor mici sa nu le vina idei cu aragazul, odata ce ajung acasa. 

Pentru meniul celor intre 13 si 15 ani este nevoie de cuptorul cu microunde, dar si pe acesta vor invata sa-l foloseasca in siguranta.

Cursul, finantat de statul norvegian, e gratuit, dar se va face doar cu permisiunea parintilor.

(Stirileprotv.ro)

     Stirea de mai sus prezinta o noutate in ceea ce priveste stilul de alimentatie al fiecarui copil sau adolescent, din zilele noastre.

     In opinia mea, este subliniat un adevar general despre tinerii de azi, care nu stiu sa pretuiasca alimentele sanatoase. Pentru ca suntem preocupati de toate problemele existentiale, uitam de organismul nostru, care ar putea supravietui mai mult cu o alimentatie zilnica santoasa.

     Programul de introducere a lectiilor de gatit ar fi, dupa parerea mea, o inovatie benefica, in special pentru elevi, care vor fi educati in domeniul artei culinare.  In plus, asa vor reusi sa-si satisfaca si parintii, care, cu siguranta, ar fi mai multumiti de urmasii lor.

     Cred ca ar trebui introduse cat mai multe cursuri practice, fie ca scolile sunt pur teoretice  sau profesionale; este bine ca orice elev, inca de mic, sa stie sa gateasca, sa danseze, sa picteze, bineinteles la nivel intermediar, pentru ca acest lucru reprezinta o reala putere de educatie si formare a presonalitatii tinerilor in societate.

     Asadar, aceasta stire reda intr-un mod pozitiv ideea de promovare a cursurilor de arta culinara in scoli, ceea ce mai tarziu poate deveni literalmente cheia catre un “viitor mai sanatos”!

Mădă

O femeie susţine că a cumpărat Soarele şi vrea să ceară taxe tuturor pământenilor- analiza

Caz bizar în Spania. O femeie susţine că a cumpărat Soarele şi intenţionează să le solicite taxe... tuturor pământenilor. Ea a mers deja la notar pentru a legaliza actul care, spune ea, demonstrează că se află în posesia corpului ceresc.
Notarul a rămas uimit de cererea femeii, însă, de curiozitate, a acceptat să asculte cererea „patroanei Soarelui”. 
„Sunt posesoarea Soarelui, o stea tip spectral G2, care se află în centrul sistemului solar şi la o distanţă de aproximativ 149.600.000 de kilometri de Terra", a spus femeia, citată de lavozdegalicia.es.
Femeia este hotărâtă să perceapă şi o taxă de utilizare a energiei solare.

                                                                                                       (ziare.com)

Acest articol este interesant,dar in acelasi timp foarte bizar. Desi soarele este o stea, nu cred ca acesta se poate cumpara. Situatia care este prezentata in acest articol nu mi se pare ca ar fi reala sau cel putin nu pot sa cred ca acestei doamne i se va legalize documentul si mai ales sa ceara taxa pentru energia lui. Cum am mai spus soarele este o stea, iar acum foatre multe persoane au certificate prin care dovedesc ca acele corpuri ceresti le apartin. Si ei ca si proprietara soarelui s’ar putea trezi intr-o zi sa le platim taxe pentru ca le putem observa noaptea. Mi se pare ceva nebunesc doar sa te gandesti la faptul ca ai putea primi bani pentru ca esti proprietarul soarelui ,daca noi ar trebui sa ii platim taxe pentru energia lui si ea ar trebui sa ne plateasca noua despagubiri deoarece radiatiile ne afecteaza sanatatea, caldura pe care o primim de la el uneori produce secete in urma carora se pierd mari cantitati de recolte  si cred ca daca ne’am gandi mai bine ar mai fi daune produse de soare. Eu cred ca aceasta  doamna ar trebui sa se gandeasca de doua ori inainte de a cere taxe “tuturor pământenilor” si sa se mai gandeasca si la faptul ca s-ar putea sa iasa tot ea in pierdere. 

Alina

Trenul foamei - analiza

   Acceleratul care leaga Moldova de Banat are cel mai lung traseu din tara si,totodata, este recunoscut drept cel mai chinuitor de catre clientii Cailor Ferate Romane.

   Botezat inca din comunism "trenul foamei",pentru ca transporta spre "Banatul fagaduintei" mii de persoane sarace din Moldova,acceleratul Iasi-Timisoara ramane,dupa zeci de ani,in ciuda garniturii de vagoane noi care-l formeaza din cand in cand,"o arma mortala", care ataca orice om de bun-simt.

   E locul in care,dupa 788 de kilometri parcursi,timp de 16 ore,orice om normal va cere instituirea cel putin a pedepsei cu munca silnica,daca nu cativa ani de inchisoare,pentru persoanele certate cu igiena care-si fac veacul aici.In urma calatoriei dus-intors,reporterii EVZ "au scapat" cu o alergie,o hemoragie nazala si o aftoza bucala.

   

    Un traseu cat o tara:

    15:00-trenul cu cel mai lung traseu din tara de pe calea ferata romaneasca pleaca din gara Iasi Nord,linia 2C,spre destinatia Timisoara.Franeaza brusc,dupa cativa metri,apoi prinde viteza.Dupa 11 minute apare "nasu"."Buna ziua.Biletele la control!"

    O femeie in civil ii urmareste suspicios pe calatorii care intind biletele.Controlorul multumeste si tranteste,cu toata puterea,usa compartimentului. O cauza sau o urmare a faptului ca,fara exceptie,toate usile compartimentelor din tren zdranganesc incontinuu,indiferent de vechime.

    Avem loc intr-un vagon vechi,modelul de clasa a doua cu sase locuri. E drept,sunt mai confortabile decat cele din varianta "moderna" a vagonului din acceleratul de Iasi,cu opt locuri in compartiment,pe scaunele in care o persoana de 100 de kilograme nu are cum sa incapa. Pe langa geam trage frigul.Sunt minus 4 grade Celsius. Deja doamnele in varsta se plang de dureri de masele.

    Vanzatorii ambulanti:

    Peste traverse,trenul se smunceste din toti rarunchii.Ferestrele aburite de respiratia calatorilor apar si mai slinoase.Trenul,cunoscut din anii '80 ca "trenul foamei", e populat indeobste cu moldoveni saraci,muncitori cherceliti si taranci care nu au vazut apa curenta.Printre ei dau din coaste vanzatorii ambulanti.

     Primul apare la nici jumatate de ora dupa ce atelajul s-a pus in miscare.Vinde unghiere cu 2 lei bucata.Il urmeaza altul,cu o oferta speciala pentru oameni inteligenti si croitorese de ocazie:cuburi Rubik cu 5 lei si ate,alaturi de cutii de balsam chinezesc cu 3 lei.

    Sunt o specie aparte,sunt aproape violenti: deschid compartimentul ,arunca pe un scaun liber "oferta" si pleaca fara sa zica nimic. Ti-e si teama ca la intoarcere sa nu te jefuiasca sau sa nu te ia la palme,daca nu cumperi nimic.

     "Trenul foamei" se numeste asa din anii 40 cand mii de oameni isi paraseau satele din Moldova pentru zonele prospere din vest.Expresia a ramas celebra si este folosita ironic si in zilele noastre.

                                                                                                                                                                               (www.evz.ro)

        In opinia mea, acest reportaj evidentiaza un adevar pe care il tot intalnim atunci cand alegem sa calatorim cu trenul.

        Desi nu traim intr-o tara dezvoltata,nu putem invinovati decat oamenii din ea.Ne confruntam cu o grava problema de atitudine,comportament si neimplicare.

        Exista din ce in ce mai multi oameni ce se plang de transporturile din Romania,in special clientii CFR.Asa cum se observa din reportaj,in afara faptului ca traseul Iasi-Timisoara este lung, mai apare si disconfortul pe parcursul calatoriei. Disconfortul nu se refera doar la scaunele uzate si la vechimea trenului, ci se refera mai ales la oamenii lipsiti de clasa ce ingreuneaza calatoria.

        Singurul mod in care am putea scapa de aceasta problema este prin toleranta si prin culturalizare.Oamenii trebuie sa invete sa se comporte si sa aibe initiativa atunci cand e necesar.In ceea ce priveste tehnica, J.Ludewig,directorul comunitatii companiilor europene de cale ferata a declarat ca Romania se afla pe ultimul loc in UE in functie de investitiile in infrastructura feroviara si ca o eventuala continuare a subfinantarii va duce la "un colaps total al sistemului feroviar".

              

Alexandra