Incertitudinea şi misterul viitorului

Cu câteva zile în urmă, am avut ocazia de a asista la o discuţie care avea în prim plan un subiect total neplăcut.O tânără a fost agresată în plină stradă, în plină zi. Mai multe detalii ar dezvălui identităţi şi ar pune în pericol siguranţa persoanei în cauză. După ce am părăsit locaţia unde ne aflam, am meditat asupra celor auzite şi am văzut parcă cu alţi ochi lumea în care trăiesc şi am trăit până acum. Ţara unde huliganismul este la el acasă, unde respectul lipseşte cu desăvârşire, unde bunul simţ s-a demodat de mult.

             Oamenii au uitat de bunătate, de iertare, de virtute. În schimb, au pus accent pe pe vicii şi plăceri personale. Au uitat să viseze, să aştepte şi să spere că într-o zi speranţele lor vor prinde conturul dorit. Oamenii au uitat să iubească, au relaţii superficiale, de scurtă durată pentru că vor să guste din cât mai multe sortimente. Dar la final.. surpriză : rămân cu un gust amar. Şi ne plângem toţi că nu e nimic aşa cum ne-am dori, cum am vrea să fie. Dar nu acţionăm, nu luptăm şi ne lăsăm învinşi de cel mai mic obstacol. Suntem nemulţumiţi încontinuu şi nu vedem care sunt de fapt lucrurile esenţiale, nu vedem comorile din vieţile noastre. Le îngropăm înainte de vreme, fără a le estima bogăţia.

            Sunt dezamăgită de imaginea dezolantă a acestei ţări în care m-am născut, de oamenii nepăsători, preocupaţi tot timpul de problemele personale pe care ei înşişi le amplifică, de cruzimea şi răutatea care apare de unde nici nu te aştepţi, de lipsa sentimentelor, de pierderea valorilor pe care oamenii le aveau înainte, de injuriile şi cuvintele obscene pe care le auzi la tot pasul.

            În concluzie, cred că oamenii ar trebui să reflecteze puţin asupra vieţii lor. Eu sunt abia la începutul drumului, am multe de învăţat, dar sunt sigură că oamenii au văzut şi înfruntat mult mai multe. Ne confruntăm cu un război al generaţiilor, cu mentalităţi total opuse. Să fim aşadar mai optimişti, mai sinceri cu noi înşine, mai realişti. Să deschidem ochii acum cât încă mai putem schimba ceva. De unul singur un om nu poate face nimic. Doar împreună putem face totul, putem realiza orice.

Dădăcuş Diana