Un câine refuză să plece de lângă mormântul stăpânei sale, moartă în inundaţiile din Brazilia

În timp ce numărul morţilor provocate de inundaţii continuă să crească în Brazilia, o fotografie reuşeşte să redea cu simplitate ceea ce înseamnă să piezi pe cineva drag. 
Leao, un câine de culoare maro, a fost surprins în timp ce stătea lângă crucea de pe mormântul stăpânei sale, Cristina Maria Cesario Santana, care a murit în timpul alunecărilor de teren provocate de inundaţii.
Fotografia a fost realizată duminică, a doua zi în care căţelul a refuzat să părăsească mormântul din cimitirul Teresopolis, din apropiere de Rio de Janiero, informează CNN.
Ploile torenţiale şi alunecările de teren care au devastat regiunea muntoasă din apropiere de Rio au provocat moartea a peste 600 de brazilieni.

Jurnaliştii apreciază că inundaţiile din ultimele zile reprezintă "cea mai mare catastrofă naturală din istoria ţării”, depăşind-o pe cea de la Caraguatatuba, soldată cu 436 de morţi în 1967.

 Acest articol ne arata ca zicala” Cainele este cel mai bun prieten al omului” este foarte adevarata. Acest caine Leao nici dupa moartea stapanei sale nu a parasit-o.

Unii oameni cred ca animalele sunt fara suflet si nu pot iubi,dar acest caz este inca o dovada ca aceste fiinte se pot atasa si chiar iubi.

In acest articol se explica destul de clar unde ,cum si cand a avut loc intamplarea ,iar imaginea este potrivita stirii prezentate.

Din punctul meu de vedere acest articol este un articol reusit care ar trebui citit de cat mai multe persoane, care mai ales au decis ca animalul lor de companies a fie un catel. Ei ar trebui sa le ofere acestor fiinte cat mai multa atentie si iubire pentru ca acestea le vor intoarce cu siguranta sentimentele. Ele ofera ceea ce primesc si cateodata mult mai mult.

Alina

Cum poti deveni ospatar la Burj al Arab?

   Cel mai inedit si luxos hotel din lume (7 stele) Burj al Arab vrea sa angajeze 35 de romani ce vor fi receptioneri,majordomi sau ospatari pentru bogatii lumii,care se cazeaza la magnificul hotel.

    Oficialii hotelului vor veni la Bucuresti in zilele de 7-9 martie pentru o sesiune de recrutari iar din CV-urile primite vor fi selectionate 150 de persoane.La Burj al Arab se cauta persoanele tinere,dinamice si motivate cu abilitati de comunicare si cu un nivel avansat de cunoastere a limbii engleze.Experienta in domeniu constituie un avantaj cert.

   Hotelul va asigura persoanelor selectate transportul,cazarea,obitinerea vizelor de rezidenta si de munca si asigurarile medicale.Salariile sunt la nivelul celor din Dubai,tara in care nu se percep taxe pe salarii. 

( citynews.ro)

      In opinia mea, acest articol ii vizeaza pe romanii silitori si perseverenti ce isi doresc din rasputeri sa-si largeasca orizonturile,muncind intr-o tara in care situatia financiara este favorabila.Desi posturile oferite sunt cele de receptioneri,majordomi sau ospatari, tinerii alesi vor avea o sansa unica in viata ce cu siguranta ii va conduce spre o cariera prospera si o viziune ampla asupra lumii.

     De asemenea,in articol este mentionat un aspect deosebit de important – cunoasterea avansata a limbii engleze.In ziua de azi tot mai multi tineri pun accent pe aceasta limba internationala deoarece viitorul tarii sta in mainile noii generatii,ce va reusi sa construiasca un renume pentru Romania.

      Marturisesc cu sinceritate ca daca as fi indeplinit toate conditiile acestei oferte, nu as fi ezitat sa particip la o asemenea provocare ce mi-ar fi oferit sansa de a demonstra ca romanii se pot afirma prin lucruri demne si isi pot reabilita numele “consacrat”.

 

   Alexandra

 

  

Opinii despre cel ce a fost prof. Panainte Fortu:

·         Cum aţi primit vestea decesului domnului prof. Panainte Fortu?

·         Ce relaţie profesională aţi avut cu dumnealui?

·         Ce fel de persoană a fost?

·         Când v-aţi întâlnit ultimă oară  cu dl profesor?

“Mi-a fost ca un coleg şi  părinte”

(Loredana Botezatu, director Colegiul Naţional Mihai Eminescu)

1.  “Este o veste foarte tristă, pentru că generaţia noastră a pierdut încă un stâlp al excelenţei şi al moralităţii. Dl profesor Panainte Forţu a slujit această instituţie vreme de 36 de ani, timp în care a performat în domeniul fizicii, împreună cu mii de elevi.

2. Din păcate l-am cunoscut o perioadă scurtă de timp. Când am venit eu în liceul Eminescu dumnealui era spre sfârşitul carierei. Dar mi-a fost ca un coleg, părinte, foarte înţelegător, bun sfătuitor, a fost un adevărat model pentru noi toţi.

3. Era o fire dinamică, foarte activă, socialibila, aş spune - vulcanică. Se aprindea şi se stingea la fel de repede, dacă se supăra. Era înţelegător, blând, tolerant, pacifist, un foarte bun organizator şi foarte atent la nevoile celorlalţi. Un foarte bun familist, vorbea cu mare drag de casa dumnealui, dar întotdeauna cu discreţie şi modestie.

4. Cred că e mai puţin de o lună de când ne-am văzut ultima oară. A fost la şcoală pentru că un alt fost profesor a publicat o carte iar dumnealui a venit să ia un exemplar. Părea la fel de bine dispus şi vioi şi de aceea vestea ne-a cutremurat.”

“Toate generaţiile de elevi l-au adorat”

(Aurelian Pintilei, profesor de fizică, Colegiul National Mihai Eminescu)

1. “Am aflat de la un fost coleg, profesor universitar de la Iaşi, care a sunat să ne întrebe dacă e adevărat. Ulterior, am aflat şi s-a confirmat vestea şocantă.

2. În legătură cu relaţia profesională, eu l-am cunoscut în calitate de elev. Nu mi-a fost profesor, dar am fost relativ apropiaţi în cadrul concursurilor şi olimpiadelor şcolare.

3. Era o persoană dinamică, un adevărat vulcan, ce insufla elevilor dorinţa de performanţă, de cunoaştere. Toate generaţiile de elevi l-au adorat datorită modului de comportare. A fost o adevărată enciclopedie.

4. Ultima întâlnire a fost anul trecut, când a fost în şcoală pentru a se documenta în privinţa unei cărţi, acolo fiind şi ultima fotografie pe care am făcut-o împreună. Rămâne un gol imens în sufletele celor care l-au cunoscut, a sutelor de ingineri şi profesori de fizică pe care i-a format.”

“Îl preocupa nu numai fizica, ne explica câteodată şi chestiuni de vocabular sau istorie”

(D.  Hristea, profesor de chimie, Colegiul Naţional Mihai Eminescu)

1.  “Ne-a luat prin surprindere pe toţi, era o persoană plină de viaţă, nu eram la curent cu starea sănătăţii domnului profesor.

2. Nu am fost colegi de cancelarie, însă am fost elevă domnului profesor în cei 4 ani de liceu. Sigur, dumnealui m-a învăţat fizica, dar nu numai. Pot spune că că mi-a insuflat şi drumul viitoarei mele cariere. Datorită domnului profesor am fost la olimpiada de chimie în clasa a 9-a şi apoi am continuat. Pot să spun  că dumnealui a avut un rol în hotărârea mea.

3. Foarte optimist, plin de viaţă, era foarte inteligent, îl preocupa nu numai fizica, ne explica câteodată şi chestiuni de vocabular, istorie, făcea mereu legătura între obiectului lui şi viaţă.

4. Din păcate a fost în primul an de învăţământ, am avut câteva ore aici şi ocazional ne-am mai întâlnit în cancelarie. Nu l-am mai văzut de foarte multă vreme, însă în mintea mea a rămas la fel cum îl ştiu de când eram elevă.”

Publicat in: http://www.banulbotosanean.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=10922:opinii-despre-cel-ce-a-fost-profesorul-panainte-foru&catid=40:invatamant&Itemid=157
http://www.botosaneanul.ro/stiri/idactice-de-la-eminescu-despre-omul-profesorul-panaite/

http://www.actualitateabotosaneana.ro/?section=Actualitate&nr_art=14159

Mădălina Iacob

Ziua Îndrăgostiţilor la Botoşani

La Botoşani e forfotă mare, spiritul Valentine’s Day ne înconjoară: toată lumea caută un cadou pentru persoana iubită. Începând cu îndrăgostiţii de 16 ani, până la cei de 60+, preocuparea comună a zilei este găsirea unui cadou potrivit pentru persoana dragă.

Dar oare ce putem cumpăra? Nefiind un oraş foarte mare, Botoşaniul oferă îndrăgostiţilor o gamă limitată de produse specifice Valentine’s Day. Începând cu micile daruri personalizate, o cană, un puzzle, sau chiar un tricou cu o poză memorabilă a cuplului, până la lumânări, trandafiri şi o cină romantică într-un loc select, botoşănenii speră să-şi încânte perechea.

Dacă vă simţiţi în stare să infruntati vântul şi vreţi să vă declaraţi iubirea în public, începând cu 11 februarie, Primăria Botoşani a demarat un concurs la Patinoarul Sălii Polivalente. Jocuri interactive cu desene pe gheaţă, declaraţii, dansuri pe patine, şi oficierea unor căsătorii simbolice, au fost însă distruse de vremea nefavorabilă. Castigatorul va fi anuntat duminica seara!

Happy Valentine’s Day pentru toţi îndrăgostiţii botoşăneni!

Publicat in: 
http://www.banulbotosanean.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=10850:ziua-indragostitilor-la-botosani&catid=31:local&Itemid=153

http://www.evenimentuldebotosani.ro/viewArticol.php?articol_id=55016 

Mădălina Iacob

Ziua Îndrăgostiţilor la Antena 1

Luni, 14 februarie, Antena 1 pune dragostea la încercare! Dis de dimineaţă, toţi îndrăgostiţii ţării vor avea parte de un program special de Valentine’s Day:

•   8:00- ediţie specială Neaţa cu Răzvan şi Dani
• 11:00- Declaraţie de dragoste, o poveste tulburătoare despre iubire şi viaţa de liceean.
• 14:00- The Match Maker (Peţitorul), va vrăji toţi romanticii anului într-o poveste de dragoste irlandeză

 Mai mult, ca fiecare cuplu român să îşi arate dragostea în public, Antena 1 convoacă cea mai mare bătaie cu perne! PufStock, o provocare pentru trei mari oraşe Bucureşti, Constanţa, Timişoara, e gata să arate întregii ţări cum se ţine dragostea în puf! Simona Gherghe, Dan Capatos, Dani Oţil şi Răzvan Simion vor fi cei care vor da start competiţiei pentru marele premiu de 10.000 RON, în Iulius Mall Timişoara, CityPark Mall Constanţa şi Afi Palace din Cotroceni.

 Ce spun indrăgostiţii?

“Mi se pare o idee foarte interesantă. Dacă aş fi stat în unul dintre cele 3 oraşe aş fi participat negreşit. E o modalitate ieşită din comun de a serba ziua îndrăgostiţilor. Tinerilor le stă bine să se bucure de viaţă.”

"Numai când aud de puf parcă mă înec cu ceva. Probabil e o imitaţie a bătăilor cu roşii său portocale, cred că era mai bine dacă rămânea la stadiul de bătaie cu perne.”

“Ar trebui plănuite cât mai multe activităţi asemănătoare în toată ţara, deoarece se observă o lipsă de imaginaţie la acest capitol.”

“Sunt puţin reticent, dar curios, aşa că voi merge să văd în ce constă acest PufStock.”

"Orice lucru inovator este bine primit, în acest caz fiind vorba despre activitatea "PufStock". Este o nouă modalitate de a te distra, de a spune celui drag "te iubesc" şi de a câştiga ceva bănuţi!"

Happy Valentine’s Day!

http://cursdejurnalism.blogspot.com/2011/02/ziua-indragostitilor-la-antena-1.html

Mădălina Iacob

Interviu cu Loredana Botezatu, director al Colegiului Naţional Mihai Eminescu: Pentru o Europă uimitoare!

• Bună ziua, doamnă Director Loredana Botezatu! Suntem aici pentru a afla mai multe detalii despre proiectul Amazing Europe. 
•    Este un proiect Comenius, de parteneriat şcolar multilateral, care a avut că obiective: promovarea şi abordarea cetăţeniei europene în funcţie de aspectele specifice comunităţilor locale, dezvoltarea unor proiecte de cercetare pe teme istorice, culturale, tradiţii, artă, mediu înconjurător. Proiectul s-a axat pe diferenţele dintre culturile locale, dar şi pe scopul comun al ţărilor noastre de a crea o identitate europeană. Nu în ultimul rând, proiectul şi-a propus crearea unui cadru care să acorde importanţă laturii afective şi emoţionale a studiului, care să aprecieze muncă în echipă şi să contribuie la construirea unei societăţi multi-etnice.
• Ce ar însemna societate multi-etnică? 
•  O societate în care fiecare individ, tradiţie şi cultură diferită să aibă propria importanţă şi demnitate în construirea unei Europe unite şi uimitoare, de unde şi numele proiectului Amazing Europe. 
•    În ce ţări s-au desfăşurat schimburile de experienţă? 
•     Proiectul a reunit 13 şcoli din 12 ţări, iar reuniunile au avut loc în următoarele: au fost 4 reuniuni generale de proiect: prima în Portugalia, cea de-a doua, la sfârşitul primului an de proiect,  în Anglia, iar pentru al doilea an de proiect prima reuniune generală  a fost în Olanda iar proiectul a fost finalizat cu reuniunea generală din Franţa. Pe parcursul celor 2 ani, fiecare şcoală participantă a mai efectuat câte o vizită bilaterală sau chiar trilaterală în care s-au realizat schimburi de experienţă cu una sau alte 2 ţări. Noi am avut schimburi bilaterale, în primul an cu Spania, şi în cel de-al doilea an cu Lituania. 
•   Ce impresie v-au lăsat spre exemplu, cei din Lituania?
•    M-au surprins plăcut. Chiar dacă nu există diferenţe majore, am apreciat importanţa pe care şcoala lituaniană o acordă dezvoltării abilităţilor individuale ale elevilor, faptul că încurajează curriculum diferenţiat şi aptitudinile pe care elevii le pot folosi ulterior în dezvoltarea personală şi a carierei.
•    Deci sunt ei mai practici decât noi?
•   Mai practici prin faptul că ei pot să dezvolte acele competenţe transferabile care îi pot ajuta pe elevi, dezvoltându-le imaginaţia, creativitatea, mai mult poate decât discipline strict teoretice.
•    Ce părere aveţi despre bucătăria şcolară practicată în Lituania? 
•     Şcoala în care noi am fost, Siauliu Lieporiu Gymnasium, dezvoltă cursuri de dans, muzică, educaţie tehnologică. Am găsit şi artă culinară. Ne-a încântat mult lucrul acesta, mai ales că am simţit o diferenţă faţă şcoala în care noi ne desfăşurăm activitatea.
•    Dacă ar fi să preluaţi trei lucruri de la ei, pentru Colegiu Mihai Eminescu Botoşani, care ar fi acelea? 
•     Nu cred că mi-aş pune elevii să gătească, decât dacă şi-ar dori acest lucru în cadrul unui curs opţional. Aş prelua mai degrabă modalităţi de organizare în şcoală; mi-a plăcut faptul că elevii sunt cei care merg de la un cabinet la altul, fiecare profesor având un cabinet al său în care îşi aşteaptă elevii. De asemenea, ceea ce nu avem şi sunt convinsă că şi elevii şi profesorii îşi doresc,  ar fi un spaţiu în care să se poată servi masa într-o pauză. Sau cel puţin să poată petrece  o oră într-un mod activ, plăcut în timpul liber, servind o cafea, un ceai, un suc, sau pur şi simplu relaxându-se la o poveste cu colegii.
•      Cât de posibil este să realizaţi acest lucru în viitor?
•      Nimic nu este imposibil atâta timp cât vom avea şi fonduri. Din păcate, pentru noi, se pune şi problema spaţiului. Deşi avem în intenţie să ne extindem, ne dorim renovarea cantinei, probabil etajarea acesteia şi atunci vom avea un spaţiu în care elevii să se poată întâlni. Cu privire la mobilitatea elevilor, mai degrabă decât a cadrelor didactice, este un proiect de viitor. Avem însă nevoie de fonduri suplimentare pentru a asigura acele dulăpioare în care elevii îşi pot lăsa materialele necesare activităţilor unei zile de şcoală; apoi şi câteva băncuţe, canapele unde ei să se poată relaxa pe parcursul pauzelor.
•   Ce alte proiecte extraşcolare importante aţi mai finalizat în 2010?
•      De finalizat nu s-au finalizat, ele au început şi sperăm să continue şi anul acesta. S-a încheiat proiectul european Amazing Europe, dar ne-am propus, împreună cu partenerii din acest proiect să desfăşurăm un altul de cooperare europeană. Din păcate acesta nu a primit finanţare. Însă aplicăm din nou, încercam să desfăşurăm cu o mare parte din partenerii anteriori, un proiect şcolar multilateral şi unul de colaborare bilaterală doar cu şcoala din Lituania. Deci avem 2 proiecte urmând să aflăm ulterior dacă se vă primi finanţare pentru perioada viitoare. În ceea ce priveşte alte activităţi extraşcolare, ele sunt în derulare. Sunt concursuri, simpozioane: “Concursul de Argumentare”,” Simpozionul Naţional Întâlniri Culturale, “Valori perene în literatură şi filozofie”, “Concursul de Matematică Dimitrie Pompeiu”. Ne pregătim, sperăm să propunem activităţi interesante, demne de Colegiul Naţional Mihai Eminescu pentru a sărbători 125 ani de la înfiinţarea acestei instituţii.
•     O ultimă întrebare, cum este să fii directorul unei şcoli de rangul Colegiului Naţional Mihai Eminescu?
•     În mod normal, nu ar trebui să fie mai greu decât de că conduce o grădiniţă sau altă şcoală, pentru că problemele sunt asemănătoare. Luând cazul particular, evident că o instituţie de acest nivel înseamnă o provocare, o muncă suplimentară, dăruire şi de ce nu nişte calităţi pe care nu oricine le are. Nu înseamnă că eu le am pe toate acestea, învăţ, cum se întâmplă de fiecare dată, învăţ de la colegii cu experienţă, învăţ să comunic mai mult, învăţ să apreciez pe cei care muncesc aici, fie că sunt elevi sau profesori, îi respect pe toţi deopotrivă. Şi spun că împreună putem face o echipă iar în felul acesta să reuşim să menţinem prestigiul instituţiei.
•   Vă mulţumim şi vă dorim succes mai departe!
•    Mulţumesc şi eu!

Mădălina Iacob